Across the river and into the trees, de Ernest Hemingway

Acesta este ultimul roman al lui Hemmingway publicat in timpul vietii sale. A fost descris de multi critici literari ca unul dintre “cele mai nereusite romane ale autorului”, dar mie mi-a placut foarte mult, cred ca uneori si criticii se inseala, asa ca vi-l recomand cu caldura. E unul dintre putinele sale romane care reuseste sa condenseze timpul intr-o asemenea masura, desi nu e singurul sau roman ce se desfasoara intr-o perioada scurta de timp. O poveste de “dragoste imposibila” foarte frumoasa, desfasurata pe durata a numai 24 ore (mi-a amintit putin prin condensarea evenimentelor de recentul serial american 24, dar si de “Moartea la Venetia” a lui Thomas Mann, scrisa la inceputul secolului XX si reluata stralucit pe pelicula de Visconti in anii ‘70). Nu stiu ce se intampla cu Venetia, dar se pare ca moartea are cu Venetia o legatura mistica, dupa cum demonstreaza si romanul lui Hemingway, nu doar parabola lui Thomas Mann (sau, pentru o anumita generatie, memorabilul Anonim Venetian al lui Enrico Maria Salerno). Venetia are, indiscutabil, un farmec maladiv pentru vizitatori, cu cladirile foarte vechi si canalele inguste, cu acel miros extrem de specific al lagunei si cu umiditatea naturala a zonei, care te duce cu gandul la boli contagioase de plamani dar si la alte boli (holera, de exemplu, in cazul nuvelei lui Thomas Mann). Dragostea dintre colonelul Cantwell din armata americana si Renata, contesa italiana din Venetia, se desfasoara pe un fundal nu foarte clar al unei Italii postbelice confuze si lipsite de orizont (anii 40, dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, cand Armata Americana era inca implicata militar in aceasta zona). Colonelul retraieste de fapt in zona, amintiri din primul razboi mondial (cum se stie, Hemingway insusi a luptat pe front in Italia de Nord in primul razboi mondial, asa ca o parte dintre amintirile colonelului Cantwell au si valoare autobiografica, la fel ca in multe alte carti ale lui Hemingway, inspirate din sau cu referiri la evenimente si momente istorice la care autorul a luat parte personal). Din acest punct de vedere, ca si “Adio Arme” sau “Pentru cine bat clopotele” (in mod clar, pentru mine, cea mai buna carte scrisa de Hemingway), “Across the river and into the trees” descrie locuri si evenimente care fac parte din biografia reala a autorului (evident, romantate). Nu am gasit cartea tradusa in romana (desi e posibil sa existe), asa ca va recomand direct originalul in engleza (se citeste usor nefiind o scriitura pretioasa).