O carte scrisa la sfarsitul anilor ’90 dar care merita recitita mai ales acum, in contextul recentelor evenimente din Italia ce risca sa submineze o constructie Europeana (cu “E” mare) la care au lucrat timp de zeci de ani elitele democratice si umaniste ale Europei, printre care si Romano Prodi, ca unul dintre cei mai importanti exponenti ai demersului comun European. La momentul primei lecturi a cartii, m-au interesat in principal evaluarile lui Prodi cu privire la evolutia Uniunii Monetare, cu privire la principalele metrici economice ale Uniunii (si analiza particulara a acestor metrici in Italia, tara care in anii ’90, oarecum ca Romania din anul 2007, nu a reusit sa isi indeplineasca mai deloc obligatiile europene asumate). Am citit cu interes si capitolele dedicate relatiei dintre UE cu zona Mediteranei (teritoriu traditional de exprimare si interes pentru Italia), cu SUA sau cu Asia. Acum insa, recitind cartea, un paragraf mi-a atras atentia in mod deosebit: desi veti vedea ca initial este vorba despre holocaust, ideile exprimate de Prodi sunt ulterior extinse la orice forma de xenofobie si discriminare. Iata ce scria Prodi in 1999: “Shoah s-a produs inaintea si in timpul unui razboi a carui povara de nedreptate si ticalosie o purtam si noi, italienii, si pentru care trebuie sa ne cerem iertare. Dar acele victime, pe care nu putem si nu trebuie sa le uitam, ne impun asumarea unei mari responsabilitati ca oameni de spirit, ca guvernanti si ca popoare: excluderea oricarei forme de rasism, de xenofobie, de anti-semitism. Europa nu va exista daca ‘purificare etnica’, nationalism, superioritate rasiala, anti-semitism vor redeveni cuvinte care sa poata fi si sa fie potentate. Noua Europa va trebui sa dezvolte pana la capat etica dreptului si practica protejarii drepturilor fundamentale, prevazand restrictii severe, sanctiuni dure pentru acele tari care se fac responsabile de discriminarea persoanelor, popoarelor, culturilor, religiilor. Pentru asemenea tari nu este loc in Europa”. A bon entendeur, salut!