Pentru cine bat clopotele, de Ernest Hemingway

Romanul scris in 1940 este, dupa mine, cel mai complet si mai reusit al lui Hemingway. Tema actiunii este legata de Razboiul Civil Spaniol (evenimentele se desfasoara in 1937 si sunt bazate pe experienta proprie a lui Hemingway care a fost corespondent de razboi in Spania in perioada razboiului civil). In fapt, Hemingway scrie cartea si ca un memento mori pentru o Spanie (un fel de a doua patrie pentru el) pe care a pierdut-o in fata lui Franco si a nationalistilor sai. Robert Jordan este un American care participa in razboi in cadrul Brigazilor Internationale alaturi de republicanii anti-fascisti. Dragostea sa pentru Maria este partea luminoasa si de o inegalabila frumusete a cartii, intr-o antiteza flagranta cu hidosenia razboiului, ale carui intamplari nu pot fi glorioase sau marete decat in rapoartele oficiale ale celor doua armate, nu si pe campul de lupta, unde eroismul trambitat de propaganda se transforma intr-o infruntare sinistra intre macelari si cei macelariti. Temele majore ale cartii (care urmaresc nu doar cititorii dupa terminarea lecturii, dar l-au urmarit si pe Hemingway toata viata) sunt legate de moarte si inevitabilitatea acesteia, de distrugerea prin razboi a comuniunii dintre oameni (tema simbolica a aruncarii in aer a podului) si, in mod obsedant, de suicid ca si solutie salvatoare. Autorul insusi urma sa se sinucida cu o pusca de vanatoare, la vreo 20 ani dupa scrierea acestei carti. Asa ca, intr-un fel, clopotele incepusera deja sa bata si pentru Ernest Hemingway cu multi ani inainte…