Una dintre cele mai importante opera literare ale modernismului si cea mai importanta carte scrisa de James Joyce, Ulise este o paralela, atat implicita cat si explicita, cu Odiseea lui Homer. Joyce a declarat, de altminteri, ca Ulise/Odiseu era in opinia lui singurul erou literar complet iar Odiseea a fost pentru autor una dintre cartile favorite, in copilarie. Personajele principale sunt si ele “copii la indigo” ale personajelor epopeei homerice: Leopold Bloom este insusi Ulise, Molly, sotia lui, este evident Penelopa, in timp ce Stephen Dedalus (care prezinta accente autobiografice si care este, de altfel, eroul principal dintr-un alt roman al lui Joyce, “Portretul artistului ca tanar”) este alter-ego-ul lui Telemach (fiul Penelopei si al lui Ulise din epopeea greaca antica). Cartea incepe la rasarit, in ziua de 16 iunie 1904 intr-unul dintre turnurile Martello de langa Dublin; le-am vazut si eu de curand si mi se par niste simboluri ale inutilitatii (poate de aceea alege Joyce sa inceapa romanul acolo): ele au fost construite de englezi la inceputul secolului XIX de-a lungul coastelor ca si fortarete de aparare impotriva presupusei invazii napoleoniene de pe mare a insulelor britanice, dar cum invazia nu a mai avut loc, nici turnurile nu prea au avut vreo utilitate. In plus, un turn Martello apare chiar ca ilustratie pe coperta editiei de la Penguin Modern Classics a romanului. Am mentionat ziua de 16 iunie pentru ca, in realitate, tot romanul se desfasoara intr-o singura zi, in acea zi (o Odisee condensata de la 20 ani la o singura zi), zi care de altfel este sarbatorita in toata lumea, an de an, de fanii lui Joyce si este denumita Bloomsday (ziua familiei Bloom, eroii romanului joycian). Se spune de asemenea ca ziua de 16 iunie este ziua cand Joyce a facut dragoste pentru prima oara cu viitoarea lui sotie, Nora Barnacle. Iata de ce, cel putin in mitologia joyciana, aceasta este probabil cea mai importanta zi dintre toate zilele anului. Si in aceasta zi se deruleaza cu viteza luminii povestea Odiseei moderne (sau in orice caz, moderniste): toate capitolele Odiseei antice se regasesc in paralela in cartea lui Joyce, nelipsind Scylla si Carybda, Sirenele, Ciclopii, Nausicaa sau Circe. O carte foarte greu de citit, dar merita efortul…
Comments 6
Pingback: Marius Ghenea si cartile sale | FocusBlog
Am observat ca in limba romana nu prea exista recenzii la carti faimoase cum ar fi Ulise sau Portretul lui Dorian Gray sau Absalom!Absalom!. Se pare ca romanul nostru e mai preocupat sa citeasca subtitrari la filme. Orice subtitrare cauti, cu siguranta o gasesti in romana pentru orice film, in orice format. Iar noi, studentii, nu avem decat sa studiem in limbile altor popoare. Si ne mai miram de ce aproape toti pleaca in strainatate.
Pingback: O zi din viața mea « Gabriela Savitsky
L-am studiat destul pe Joyce la viata mea ca sa stiu care sunt corespondentele reale ale fiecarui simbol din opera sa literara. Ma pasioneaza Joyce de ani de zile.
Intr-unul din turnurile castelului Martelo a trait James Joyce alaturi de 2 dintre cei pe care i-a transpus in roman. A inceput romanul in locul acela pt ca acolo a luat prima data nastere ideea romanului studiind la lumina lumanarii epopeea Homerica din punctul lui de vedere literar. Pt el turnurile au importanta sentimentala pt ca in acea perioada a cunoscut-o pe Nora Barnacle.
Author
Pentru Valive:
Multumesc pentru comentariu, o mica precizare se impune: turnurile Martello sunt niste turnuri defensive construite de britanici atat pe coasta sudica a Angliei cat si pe coastele Irlandei ca si fortificatii impotriva unui posibil atac sau invazie franceza, in principal. Deci nu exista un “castel Martello” cu mai multe turnuri, e vorba de turnuri izolate pozitionate strategic pe coasta, din loc in loc. Daca mergeti in Irlanda, le veti vedea chiar in apropiere de Dublin, dar nu numai acolo. Daca am retinut corect explicatia ghidului irlandez, turnurile se numesc Martello pentru ca au fost preluate din sistemele similare de aparare genoveze din evul mediu, un astfel de turn aflandu-se la Martello in Corsica, de unde si numele.
Ei, n-am fost acolo si nici n-am vazut cum arata, ce-i drept. Singura imagine e cea din coperta romanului de la Penguin si nu m-a interesat foarte tare de asta. Greseala mea. Ar fi trebuit sa ma interesez si de turnuri.