M-am gandit ca ar fi bine, pe langa toate celelalte luari de pozitie din ultima perioada, sa incep sa imi public, chiar aici pe site, si opiniile despre diverse initiative care pot afecta mediul de business. Voi incepe cu cateva idei despre Fondul Suveran al Romaniei, sau mai precis despre motivele pentru care un astfel de fond nu poate fi viabil in Romania, in acest moment (si nici in cativa ani buni de aici inainte).
In primul rand, un Fond Suveran are de obicei la originea sa niste resurse bugetare in surplus sau macar un excedent pe termen lung al contului curent al unui stat, ceea ce nu este cazul Romaniei. Deficitul bugetar este celebrul 3% din PIB, cumva fixat acolo de conditiile Maastricht, altfel ar fi probabil mai mare, iar pe termen mediu, nici macar prin MTO nu se estimeaza atingerea unui excedent bugetar in urmatorii ani. In ceea ce priveste deficitul de cont curent, acesta a ajuns la un minim in perioada guvernarii Ponta, cand desi exporturile incepusera sa creasca, consumul era inca foarte mic, ca parte de final al crizei economice anterioare. Nu spun ca aceste deficite sunt ceva dramatic pentru Romania, spun doar ca pe deficit nu prea ai de unde sa generezi resurse durabile pentru un Fond Suveran.
Trebuie precizat ca aceste Fonduri fac in general investitii pe termen lung, atat in active locale dar mai ales in active globale. Astfel surplusul, daca exista, nu poate fi cheltuit ineficient in bugetul curent al natiunii pe plan local, deoarece aceasta ar putea avea efecte negative asupra inflatiei si asupra altor indicatori macroeconomici, ci ar trebui investit in ideea unui randament pe termen mai lung, care apoi sa se intoarca catre intreaga natiune, ca “bogatie” suplimentara (de aceea se si numesc Sovereign Wealth Funds).
Fondurile Suverane sunt constituite, pe romaneste, atunci cand “nu mai ai ce face cu banii” pe termen scurt si mediu. Se realizeaza o strategie de investitii ale acestor resurse in exces, care de obicei au rezultat din extractia de titei, gaze naturale sau alte astfel de resurse naturale detinute de stat sau pentru care statul primeste oricum redevente semnificative, investitii care, in viitor, genereaza incasari in surplus la bugetul de stat fata de cheltuielile totale.
Sunt desigur si tari cu deficit care si-au creat Fonduri Suverane, dar nicio tara din UE nu are un astfel de fond. Exista un singur astfel de fond important in spatul economic European, de fapt cam cel mai mare din intreaga lume, dar acesta este in Norvegia, care nu e membru UE si care, de altfel, a avut in mod constant in ultimele decenii un surplus bugetar major din extractia de petrol din Marea Nordului. Inclusiv in Romania, pentru a infiinta un Fond Suveran, ar trebui schimbata printre altele si Constitutia, doar ca un mic “amanunt”.
Intr-o tara cu deficit bugetar, existenta unui Fond Suveran ar insemna ca sumele rezultate din diverse incasari legate de resurse minerale sau din companii mari si profitabile ale statului, sa nu fie imediat folosite acolo unde “arde” (la cheltuielile bugetare, preferabil la cheltuieli de capital, respectiv investitii publice/guvernamentale tipice (infrastructura, educatie, sanatate, siguranta, etc.), ci sa fie puse deoparte in speranta unor randamente peste mai multi ani, lasand in realitate tara cu un deficit bugetar si mai mare. Iar in cazul Romaniei, nu trebuie sa uitam, din nou, criteriile de convergenta Maastricht, una dintre ele fiind cea de deficit bugetar maxim de 3%, la a carui limita suntem deja in 2017.
Presupunand insa ca se face un Fond Suveran in Romania, ignorand principiul surplusurilor de termen lung enuntat mai sus si schimband legislatia, Constitutia, etc., nu trebuie uitat ca, la nivel global cele mai importante controverse legate de Fondurile Suverane (in afara de faptul ca cele foarte mari, ca al Norvegiei, Chinei si ale catorva tari arabe, pot afecta prin dimensiunile lor ecosistemul global de investitii), sunt cele cu privire la lipsa de transparenta. In plus nu poate fi exclusa posibilitatea ca aceste Fonduri Suverane sa fie manipulate pentru interese politice, etc.; pe scurt, exista un risc major ca acest Fond sa devina cea mai mare “pusculita” inventata vreodata in Romania pentru politicienii la putere. Un risc suplimentar, fata de situatia actuala in care aceste resurse financiare sunt in companii nationale si alte active ale statului, ar fi si faptul ca un Fond Suveran, investind pe termen mediu si lung in diverse active, poate fara mari probleme sa isi ascunda timp de multi ani pierderile si sifonarile de bani, in conditiile in care nu va fi instituita si mentinuta guvernanta corporativa necesara, ceea ce este imposibil de conceput, tinand cont de toate experimentele esuate de “management privat la companii de stat” de pana acum, deci de incercare de instituire a guvernantei corporative la standarde corecte in institutii ale statului.
De precizat ca entitatea politica detinatoare a unui Sovereign Wealth Fund nu trebuie sa fie neaparat o tara, poate fi si o regiune dintr-o tara, in functie de legislatie. De exemplu SUA in sine nu au un Fond Suveran, dar mai multe US States au astfel de Fonduri Suverane. Practic, daca facem unul pentru Romania, nu vad de ce, ulterior, nu s-ar face astfel de fonduri pentru fiecare “baron” local din tara, sa aiba si ei cate un mic Fond Suveran.
Nu mai vorbesc despre faptul ca in initiativa initiala pentru acest Fond Suveran, se mentioneaza “conducerea Fondului National al Romaniei va fi aleasa prin votul direct al tuturor cetatenilor” deci pare clar ca persoana care a facut propunerea nu intelege notiuni de baza despre “guvernanta corporativa” a unui astfel de Fond, indiferent ca este de stat sau privat. O atitudine populista care nu aduce nimic bun. Ce urmeaza atunci? Sa ne alegem poate conducerea de la Tarom prin votul direct al cetatenilor? La Hidoelectrica, Nuclearelectrica tot asa? Si de ce nu, alegerea sa fie facuta in format “Vocea Romaniei” sau “Romanii au talent”, fiecare manager se prezinta la televizor si putem vota prin SMS cu valoare adaugata in functie de “vocea si talentul” lor, ca sa citesc dintr-o comedie clasica.
Iar la final, lipsa de consultare cu Banca Nationala pe acest proiect mi se pare chiar inexplicabla, in aceeasi masura in care nu am vazut nici replica BNR, desi sunt convins ca ideea aceasta starneste foarte multa ingrijorare acolo. Pe buna dreptate, pentru ca risca sa strice in mod major echilibrul macroeconomic si financiar al Romaniei din prezent, un echilibru esential pentru a putea mentine ritmul de crestere necesar in urmatorii ani.