Despre business si ingeri

Una dintre lecturile interesante din ultima vrema a fost pentru mine ‘Despre Ingeri’ a lui Andrei Plesu (practic, un mic ‘tratat de angelologie’).

Fara pretentia unei parafraze, incerc si eu un eseu mult mai putin ‘metafizic’ despre acei oameni denumiti tot ingeri care investesc in business, respectiv despre business-angels.

Am fost intrebat in nenumarate randuri, ce iti trebuie ca sa fii considerat un ‘Business Angel’. Cred ca poate fi oricine care, dispunand de resurse financiare personale semnificative (tipic un ‘milionar’, nu doar pe hartie, dar si ‘in contul bancar’), preferabil dublate de o experienta de business semnificativa (si de un background serios bazat pe succese anterioare in actvititatea de om de afaceri), investeste proprii bani in afaceri de tip start-up alaturi de diversi antreprenori la inceput de drum. Gama investitiei depinde de la tara la tara si de la proiect la proiect, pentru Romania eu cred ca o medie a participarilor individuale de tip ‘business angel’ ar fi in jurul cifrei de 100,000 euro.

O descriere destul de corecta si de utila a conceptului de business angel asa cum este el vazut in mod traditional o puteti gasi la Angel_investor (cu precizarea ca cifrele indicate acolo sunt valabile pentru piete de business si financiare mult mai dezvoltate, e.g. USA).

Principalul rol al unui business angel este sa ofere suport financiar unui proiect mic de afaceri care nu ar putea accesa usor un alt tip de finantare (credit bancar, finantare tip private-equity, bursa, etc.).

Acest tip de investitor face in general echipa si investeste alaturi de antreprenorii care incep de exemplu proiecte mici, chiar inainte de lansarea pe piata, sau care fac deja mici afaceri dar acestea se afla inca in stadiul initial de dezvoltare si au nevoie de finantare la acel stadiu, in care banii personali ai micului intreprinzator nu mai sunt suficienti, iar banca sau investitorii institutionali (fonduri de investitii) nu sunt inca dispusi sa investeasca, din cauza profilului de risc ridicat si a lipsei de stabilitate si istorie a afacerii.

Domeniile pot fi relativ diversificate, insa gama investitiilor este totusi limitata de valoarea maxima relativ limitata pe proiect (valoarea se limiteaza implicit, pentru ca la nivele mai mari de finantare, trebuie sa intervina o structura de investitii mai solida, o banca, un fond de investitii sau un investitor strategic). De asemenea tipul de afaceri pretabile acestui tip de investitie/investitor este determinat si de randamentul propus (de obicei mare, pentru a acoperi cu un ‘premium’ rata mare de risc) si profilul tipic al antreprenorului care apeleaza la business angels pentru dezvoltarea afacerii sale (de cele mai multe ori tanar, ambitios, inteligent si motivat, dar fara foarte multa experienta).

In aceste conditii, nu pot fi demarate nici mari proiecte industriale sau de productie, nici alte afaceri care necesita investitii mari de capital. Dimpotriva, profilul tipic al afacerii potrivite pentru asa ceva este unul cu necesitati mici de capital (cum ar fi serviciile) si care eventual au si o componenta tehnologica (cu precadere legate de IT, comunicatii), pentru a putea oferi un orizont bun de exit.

Avantajul principal al unui antreprenor care apeleaza la un business angel si reuseste sa castige un business angel ca si partener este ca nu are nevoie de vreo garantie pentru aceasta finantare venita de la ingerul investitor (la banca sau in alte tipuri de finantare, riscurile bancherilor sau ale investitorilor sunt partial sau total acoperite cu diverse tipuri de garantii). In plus, rolul unui business-angel este in general mai activ decat cel al investitorilor financiari institutionali, pentru ca acesta poate oferi sprijin direct si personal in elaborarea sau rafinarea strategiei, stabilirea si urmarirea obiectivelor, un audit informal permanent asupra organizatiei, structurarea departamentelor companiei, aducerea si motivarea unor resurse umane valoroase in companie (care vor veni sa lucreze acolo pe baza reputatiei acelui business-angel) furnizarea de contacte utile de afaceri. Nu in ultimul rand, un business-angel cu experienta poate gasi rute de a duce afacerea la urmatorul nivel (avand acces la fonduri de investitii si banci, poate refinanta afacerea sau, de ce nu, poate gasi rute de exit prin vanzarea catre un alt investitor a companiei, cu un randament foarte bun nu doar pentru el personal, cat si pentru antreprenorul care a beneficiat de acest parteneriat).

Personal am cateava proiecte in care am investit in aceasta structura tip business-angel, un proiect interesant in care am investit este PCfun.ro, un site de e-commerce cu produse IT si multimedia adresat pietei din Romania. Aceasta a fost o investitie combinata, in care in faza de start-up folosim si resursele de infrastructura ale unei alte companii in care am investit cu 4 ani in urma, FIT Distribution, un distribuitor de calculatoare si componente. In afara de acestea, am investit intr-o fabrica de panouri de lemn (o afacere din care am realizat un exit acum un an), iar in momentul de fata sunt pe punctul de a ‘inchide’ inca 2 noi proiecte, legate de domeniul agriculturii. Pe langa acestea, au existat multe alte propuneri si discutii, insa in general din zece discutii care trec de faza unui filtru initial, doar una se concretizeaza, si nu intotdeauna…

In cazurile mentionate, a fost vorba de sume intre 100,000 si 200,000 euro pe proiect, am colaborat cu managementul si partenerii antreprenori la elaborarea sau adaptarea strategiei, monitorizarea activitatii si a rezultatelor, dar nu am participat niciodata la aspectele operationale, deoarece nu cred ca acesta ar trebui sa fie rolul unui business-angel.

Decizia de a investi sau nu intr-o afacere, tine de un set de conditiile pe care mi le impugn personal pentru a face o asemenea investitie si sunt simple si clare: trebuie sa pot intelege afacerea propusa ca industrie, indicatori de afaceri si piata; trebuie sa se incadreze intr-un anumit palier de investitie (tipic 100,000 euro pentru o investitie); trebuie sa aiba un randament rezonabil (minim 30% pe an) intr-un scenariu conservativ de business; la final dar nu in cele din urma, participatia mea ar trebui sa fie in principiu majoritara, pentru ca in aceasta faza a afacerii, am nevoie de posibilitatea de a lua decizii de strategie cu privire la acel business (spun ‘in principiu’ pentru ca, daca vad un proiect cu adevarat exceptional si un antreprenor valoros care deja a realizat ceva, as putea accepta si o participatie minoritara, insa numai ca exceptie).

Legat de acest concept (Business Angel) este cert e faptul ca in prezent aceasta ‘specie’ este ‘rara avis in terris’, in mediul de afaceri din Romania. Explicatiile sunt destul de simple si logice: pentru a putea fi un business-angel, trebuie in primul rand sa ai experienta de afaceri dar si sa dispui de foarte multi bani, castigati intr-un mod legal (deci in principiu din afaceri corecte) si lichizi (in cont sau in instrumente si plasamente foarte lichide). Insist asupra lichiditatii si legalitatii banilor, pentru ca sunt probabil multe averi ‘dubioase’ in Romania, probabil ca si acei oameni pot face investitii private, dar vor fi mai curand de tip ‘business-demon’, pentru ca vor fi menite sa ‘spele’ bani mai curand decat sa realizeze randamente semnificative pe bani curati. Din acest punct de vedere, primul moment de aparitie a unor business-angels reali in orice piata este momentul primelor exit-uri din afaceri private, ceea ce in Romania s-a intamplat foarte tarziu, numai la sfarsitul anilor 90 si inceputul noului mileniu. Am realizat primul exit in 2001, atunci a fost si momentul cand am inceput sa fac investitii ca business-angel. Sunt foarte putini asemenea investitori si din doua motive care tin de ‘cerere’ si ‘oferta’. Cei care cer bani de la business-angel nu sunt inca pregatiti (educatia de business in Romania este inca destul de redusa, motiv pentru care multi ‘wannabe-entrepreneurs’ vin cu o idee banala, fara nici un fel de plan sau structura de afaceri, si asteapta sute de mii de euro doar pentru acea idee). Iar cei care ofera bani ca si business-angels nu sunt nici ei mult mai experimentati, asa ca fie nu vad oportunitatile reale, fie investesc in false oportunitati, pentru ca nu studiaza problemele suficient de atent si isi inchipui ca daca au avut succes in trecut cu o afacere, va fi la fel de simplu si cu urmatoarea (nu este!). Nu in ultimul rand, atat timp cat Bursa, imobiliarele si alte investitii pasive sau cvasi-pasive genereaza inca randamente foarte bune in Romania, un om cu bani e mai tentat sa mearga pe acest ‘easy-way’, decat sa investeasca, mult mai riscant, in business, alaturi de alti antreprenori, asa ca nu vor aparea prea multi busines-angels pana la momentul cand celelalte randamente vor fi scazut foarte mult.

Cum poate fi contactat un business angel si cine sunt acestia? Ei bine, intre business angel si antreprenor, nu exista posibilitatea de contact formalizat (exista niste incercari de a crea cluburi de Business Angels in Bucuresti, dar nu e inca nimic foarte specific). Antreprenorii care chiar vor sa aiba succes in afaceri si care sunt inteligenti, motivati si determinati, vor gasi calea de a apela la business-angel, daca aceasta este solutia de finantare potrivita pentru ei.

Trebuie spus foarte clar ca un business-angel nu este o persoana care are o ‘eticheta’ vizibila pe care scrie ‘business-angel’. Directorul Financiar al companiei la care lucrezi, care a facut tranzactii foarte bune pe bursa in ultimii 5 ani castigand milioane cu inteligenta si putin noroc, ar putea fi (sau ar putea juca rolul) unui business-angel. Patronul supermarket-ului din cartier, care tocmai a fost cumparat de o retea internationala, primind 3 milioane in tranzactie, este si el un posibil business-angel (‘stie’ business, are bani si probabil vrea sa investeasca din nou in afaceri noi). La limita, chiar si vecinul care a castigat 3 milioane la loterie ar putea fi si el un business angel, chiar daca nu a facut vreodata afaceri, pana acum.

Atunci cand antreprenorul propune o afacere sau idee de afaceri, un business angel va lua in calcul o serie de variabile ca:

– experienta antreprenorului in domeniul in care se incadreaza proiectul de afaceri propus

– realizarile concrete pana in prezent ale acestuia in domeniul respectiv (si in general)

– reputatia, etica acestuia atat in afaceri si in viata privata

– asumarea neconditionata de catre antreprenor a unui risc alaturi de business-angel, in respectivul proiect .