Paradisul de dupa colt, de Mario Vargas Llosa

Una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata. Mario Vargas Llosa transforma istoria vietii lui Paul Gauguin (si intr-o abordare paralela, pe cea a bunicii sale, Flora Tristan) intr-o eterna cautare a unui paradis apropiat, dar imposibil de atins. Cu fiecare pagina a cartii, solutia acestei probleme a atingerii paradisului devine tot mai clara: nu vom putea intra in paradis atat timp cat ideile noastre sunt aplicate mecanic si obsedant, chiar daca acele idei de la care am plecat sunt generoase. In cazul lui Paul Gauguin, e vorba de ideea eliberarii de o lume burgheza contaminata, putreda, prin fuga in Tahiti (intr-adevar, din proprie experienta pot sa confirm ca Polinezia Franceza este probabil destul de aproape de ceea ce ne-am putea imagina ca un “paradis terestru”). Dar aceasta idée esueaza lamentabil prin abordarea obsedanta si obsedata, iar ceea ce era la inceput sursa fortei creatoare a artistului Gauguin, devine la final piatra lui funerara. Aceasta lectura este recomandata in asociere cu sau dupa o calatorie in Tahiti, Bora-Bora sau celelalte insule exotice din Pacificul de Sud.