Ca in fiecare roman al sau, Coelho ne poarta si acum intr-o aventura metaforica (am putea spune chiar metafizica; ca o curiozitate, intr-o librarie din SUA am gasit cartile lui Coelho adunate toate in sectiunea “metaphysics”, alaturi de zona cartilor religioase, desi eu l-am vazut intotdeauna pe scriitor ca pe un romancier si eseist) in cautarea unei semnificatii mai profunde in si pentru viata, in conditiile existentei moderne invadate de rutina, conventii, conformism si complexe. Veronika este o tanara care la 24 ani decide sa moara, desi are tot ce i-ar trebui: este frumoasa, inteligenta, are un prieten, o familie, un job bun. Poate nu intamplator, Veronika este din Slovenia, o tara care nu este “nici Est, nici Vest” dar care reprezinta destul de bine Europa de azi, cu lucruri bune si cu lucruri rele. Dupa ce inghite un tub de pastile, incercand sa se sinucida, se trezeste pe un pat al spitalului de nebuni cu informatia de la medici ca nu mai are de trait decat cateva zile. Moment in care, asa cum era de asteptat, Veronika incearca sa se agate de aceste ultime zile de viata. De la extazul suicidului pana la agonia ultimelor zile, Veronika traieste o drama extraordinara. Pentru cititor, este o pledoarie superba in favoarea vietii si a valorilor umane fundamentale.