Despre ceasuri, prima parte (articol din Pretul Luxului)

Cu cateva saptamani in urma, cand am primit propunerea de a testa cinci ceasuri pentru Business Magazin, nu puneam mare pret nici pe ceasuri, care mi se pareau mai curand un capriciu – detin cateva bucati deosebite, dar nu ma pot lauda ca sunt un connaisseur sau macar vreun colectionar – si nici nu puneam pret pe timp, deoarece pana de curand, acesta parea sa curga intotdeauna in favoarea mea. Ce e drept, inca aveam “treizeci si ceva” de ani la inceputul test-drive-ului, iar acum cand scriu aceste randuri, tocmai am implinit patruzeci si timpul pare sa capete, fix de la ora zero a zilei de 4 iunie, o alta valoare si greutate, la fel cum mecanismul Oyster Perpetual al lui Rolex Day-Date schimba data si ziua urmatoare a saptamanii, extrem de precis, intr-un interval de numai trei milisecunde exact la miezul noptii, o tranzitie insesizabila ochiului uman! S-a intamplat in cursul acestui test ceva cu adevarat neasteptat pentru mine, am deschis pentru prima oara cu adevarat ochii pentru a descoperi o arta, o stiinta si un mestesug imbinate cu finete mecanica elvetiana intr-una dintre cele mai frumoase realizari ale omului, ceasul de manufactura. Timpul, ca axa primordiala a celor cinci elemente naturale fundamentale (definite atat de anticii greci cat si de hindusi sau budisti ca: pamant, apa, aer, foc si eter) traieste cu intensitate in toate ceasurile pe care le-am purtat in timpul acestui test. Fiecare dintre ele m-a apropiat, filosofic vorbind, mai mult catre unul dintre elementele universale, decat catre celelalte. Iar toate puse impreuna, ca si aceasta experienta in ansamblu, m-a introdus mai adanc in continuumul spatiu-timp, de care nu ma mai ocupasem, stiintific sau metafizic vorbind, de la terminarea facultatii, adica de vreo 16 ani. Am incercat chiar sa asociez, in mintea mea, fiecare dintre aceste ceasuri cu unul dintre marii savanti care au facut descoperiri importante despre despre relativitatea spatio-temporala: Newton, Leibniz, Poincare, Mach sau Einstein. In plus, mi-au revenit in gand intrebarile mai vechi din tinerete: timpul curge oare chiar numai intr-o singura directie? Daca legile fizicii au un caracter reversibil din perspectiva temporala, de ce nu respecta si timpul insusi aceasta regula bidirectionala? Astfel, sa port aceste ceasuri nu a fost pentru mine mai deloc o incercare frivola de a analiza pretul pieselor sau reactia celor din jur la vederea lor, ci o experienta cu valente metafizice si initiatice in lumea ezoterica, multidimensionala si fascinanta a orologeriei de manufactura. To be continued…