Despre ceasuri, partea a cincea

Jaeger-LeCoultre Master Tourbillon

Aceasta sectiune este cu adevarat pentru cunoscatori, asa ca am sa rog toti snobii sa dea pagina mai departe fara a continua lectura, cu riscul de a ramane fara cititori: ceasul Master Tourbillon pe care l-am testat din colectia Master Control a manufacturii Jaeger-LeCoultre a fost, indiscutabil, cel mai valoros ceas pe care l-am avut pana acum la mana. Nu doar ca pret de lista, dar mai ales ca tehnologie incorporata si ca perfectiune manufacturiera. Si asta in conditiile in care am purtat un model din otel inoxidabil, nu unul de aur! Fie si pentru ca nu e de aur, un asemenea ceas nu ar trebui sa atraga atentia cumparatorilor snobi, ci doar acelora foarte putini care au in acelasi timp o dragoste adevarata pentru ceasuri de exceptie dar si un cont in banca demn de un milionar in euro!

Ceea ce m-a incantat in plus la alegerea acestui ceas este ca piesa mi-a fost prezentata foarte profesionist in magazin, asa cum ar trebui prezentat un asemenea ceas exceptional, de catre un adevarat cunoscator si iubitor de ceasuri ce lucreaza pentru distribuitorul roman al marcii. In paranteza fie spus, m-a surprins, prin contrast, lipsa de know-how si interes de la multi alti distribuitori de ceasuri din Romania: treziti-va, nu veti mai putea vinde mult timp ceasuri de zeci de mii de euro bucata cu personal nepregatit si dezinteresat (sau doar nemotivat?), care nu stie nici minime detalii despre ceasuri, sau care nu poate face o comparatie decenta intre doua modele ale aceleiasi marci!

Nu cred ca vor exista la nesfarsit cumparatori romani snobi si plini de bani, care platesc oricat pe un asemenea ceas fara sa puna in balanta si valoarea serviciului oferit de magazin, mai ales pe partea de know-how si consiliere. Dar sa revin la Master Tourbillon: mecanismul oscilant de mare precizie (vizibil partial in partea de jos a cadranului, deasupra orei 6) asigura o acuratete aproape incredibila prin cele 28800 vibratii pe ora. Aici mi-am adus aminte despre o poveste adevarata legata de fondatorul marcii (initial LeCoultre, inainte de intalnirea epocala a unui LeCoultre cu Jaeger la inceputul secolului XX si fuziunea care a rezultat). Acesta ajunsese la o asemenea acuratete si precizie a componentelor de ceas, incat nu existau, in la jumatatea secolului XIX, niciun fel de instrumente de masura care sa detecteze imperfectiuni atat de mici! Si atunci, Antoine LeCoultre a creat el insusi un instrument de masura denumit “milionometru”, ocazie cu care a descoperit, practic, micronul!

Stiu ca suna un pic ca “descoperirea apei calde”, insa incerc sa imi imaginez o asemenea perfectiune a unei activitati pur manuale, intr-o epoca fara automatizare, fara laser sau alte posibilitati de ghidaj fin, in afara unor maini dibace si a unui ochi ager. 80 ani mai tarziu, compania lui LeCoultre (deja Jaeger-LeCoultre) a realizat o alta performanta considerata imposibila din punct de vedere fizic: un ceas stationar cu adevarat perpetuum-mobile, Atmos. Extragand energie din cele mai mici variatii de temperatura, acest ceas are in plus mecanisme care elimina aproape complet frecarea, astfel incat ceasul poate functiona fara nici un fel de sursa de energie, theoretic oricat de mult (mai precis, toate ceasurile Atmos produse pana acum in ultimii 80 ani functioneaza inca fara a fi fost vreodata “intoarse” si se spune ca eroarea lor de functionare este atat de mica incat nu s-ar putea acumula mai mult de o zi diferenta la fiecare 3821 ani de functionare continua!).

De fapt, Jaeger-LeCoultre este in general considerat unul dintre marii maestrii ai “marilor complicatii” (ceasurile “grande complication”, produse cu precadere in Elvetia, cantonul francofon Jura, Vallee de Joux), asa ca si din acest punct de vedere, un Master Tourbillon poate fi cea mai buna alegere pentru un impatimit: eu as recomanda modelul cu casing de otel, care mi se pare mai sobru si mai profesionist, insa puteti alege si variante de aur roz sau chiar platina, pentru un look mai “understated”. Si cine stie, poate ca in Romania platina ar trebui sa fie de fapt metalul cel mai cautat la ceasuri, tinand cont ca similitudinea vizuala cu otelul inoxidabil, cel putin de la distanta, este atat de mare, incat face acest tip de ceas mult mai putin atragator pentru hoti si va poate da mai mult confort sa il purtati oricand si oriunde; aveti insa grija la acei hoti cu adevarat profesionisti, care detecteaza platina de la distanta, cunoscandu-i stralucirea diferita, atat in lumina naturala, cat si in lumina electrica. Sau si mai simplu, nu mai scoateti mana pe fereastra atunci cand conduceti Ferrari-ul din dotare!

Mesajul acesta se adreseaza eventualilor snobi cu foarte multi bani si gusturi indoielnice care nu au dat pagina mai departe, asa cum le-am recomandat la inceputul acestui review. Pentru caracterul eteric al miscarii mecanismului tourbillion, “semnul” acestui ceas e pentru mine Eterul, iar cu privire la cel care ar putea purta bine un asemenea ceas, Leibniz ar fi favoritul meu, mai ales ca von Leibnitz, traind in secolele XVII-XVIII, era un purtator de ceas de buzunar, in timp ce LeCoultre a produs in prima perioada cu precadere chiar asemenea ceasuri de buzunar (ba chiar a facut si mecanisme tourbillon pentru ele, ceea ce i-a dat ulterior batai de cap, atunci cand a trebuit sa regandeasca mecanismul tourbillon de la o pozitie tipic verticala a ceasului de buzunar, legat cu lant, la o pozitie orizontala dar si verticala sau oblica a unui ceas de mana). Si inca doua argumente finale pentru acest ceas: are si un al doilea fus orar disponibil pe cadran (good for business) si in plus, data este prezentata intr-un mod absolut inedit, asa cum n-am mai vazut la vreun alt ceas pana acum. Mai precis datele lunii sunt la periferia cadranului, iar un ac suplimentar le indica asa cum ar face-o un secundar, dar cu miscare o data pe zi si nu pe secunda. Si, ca o ultima complicatie de apreciat, acul sare de la ziua de 15 la 16 aproape un sfert de cadran, pentru a lasa liber si vizibil mecanismul tourbillon de deasupra orei 6!