Am aflat recent ca planul liberal de crestere a economiei romanesti in urmatorii 10-15 ani are si un obiectiv foarte precis, anume sa ajungem intre primele sapte economii
din Uniunea Europeana, ca si clasificare in functie de PIB-ul total national. Fireste, pentru oricine cunoaste putina geografie economica europeana, ideea este pur si simplu caraghioasa. Ajunge sa te uiti la tarile din vechea Uniune Europeana (UE-15) si sa vezi ca sunt acolo 5 tari cu o populatie mult mai mare decat Romania (Germania, Marea Britanie, Franta, Italia si Spania, toate cu populatii de 2-4 ori mai mari decat cea a Romaniei) si ca in “Noua Europa” exista o tara care depaseste net populatia Romaniei (Polonia, cu o populatie totala aproape dubla).
Toate aceste sase tari au in acelasi timp si economii mult mai puternice, astfel incat si PIB-ul pe cap de locuitor este cu mult mai mare decat al Romaniei (in multipli). Astfel, e clar ca Romania nu poate spera, nici macar teoretic, si nici macar pe termen lung, doar pe baza analizei demografice, decat cel mult la locul sapte, acesta fiind poate motivul pentru care Guvernul liberal a emis elucubratia mai sus mentionata, prin gura Ministrului Economiei. Asta in cazul in care nu cumva vreuna dintre aceste sase tari se decide sa iasa din Uniune. Si asta in cazul in care Turcia nu va fi primita in UE nici in urmatorii 20 ani, pentru ca daca Turcia intra in UE, automat Romania nu mai poate spera decat cel mult la locul 8.
Ce e drept, dupa aberatia geo-economica a lui Vosganian cu obiectivul “locul 7”, Premierul care probabil stie mai multa geografie, a nuantat spunand ca de fapt ambitia Romaniei ar fi sa ajunga “intre primii 10”, in Top 10 EU, pana in 2020. Dar chiar si asa nu e deloc usor de inteles cum vom ajunge acolo, deoarece in prezent suntem doar pe locurile 14-15, iar tari ca Olanda, spre exemplu (16 milioane de locuitori), nu pot fi depasite decat atunci cand PIB-ul pe cap de locuitor in Romania va fi egal cu 80% din cel olandez la acel moment (ceea ce pare totusi utopic in prezent, tinand cont ca sunt tari care au intrat in UE acum 25 ani si inca nu au reusit aceasta performanta).
Chiar si daca olandezii ar “sta pe loc sa ne astepte pe noi” si chiar daca noi am creste in continuare cu 8% pe an (ceea ce este imposibil de imaginat, pe termen lung, pentru ca nu poate fi sustinut, asa cum incepe deja sa se vada), tot va dura vreo 20 ani sa ajungem din urma o tara ca Olanda, iar pana atunci, sa nu uitam ca intra in joc si aspectul demografic defavorabil Romaniei: populatia Romaniei este in scadere accentuata (atat din cauza natalitatii reduse cat si a indicelui emigratiei net pozitiv), pe cand Olanda si celelalte tari vest-europene nu au aceasta problema, sau in orice caz nu la acelasi nivel (pe de o parte pentru ca olandezii au reinceput sa aiba 2-3 copii de familie si pentru ca sunt totusi o destinatie importanta pentru imigrantii proveniti nu doar din Estul Europei, dar si din multe alte tari ale lumii).
Cu alte cuvinte, peste 20-30 ani e foarte posibil ca populatia Romaniei sa nu fie mai mare decat cea a Olandei, iar in aceasta situatie, pare clar ca Romania nu are cum sa depaseasca vreodata PIB-ul Olandei, la fel cum e putin probabil ca, intr-un viitor rezonabil, sa reusim sa depasim economii ca cele ale Belgiei (poate doar daca se separa regiunea Flamanda de cea Valona!), Austria (poate doar daca asistam la un nou Anschluss german, ca pe vremea lui Hitler) sau Suedia (poate doar daca iese din Uniune!). Asa ca primele 10 locuri din acest Top ad-hoc sunt deja adjudecate pe termen lung, mi-e teama. O prima regula a setarii unor obiective este ca acestea sa fie realizabile, asa ca o nota proasta pentru aceasta declaratie liberala populista si lipsita de ratiune. Plus ca daca tot anunti un asemenea obiectiv incredibil, arata pe scurt si cum s-ar putea ajunge acolo, fa din acel obiectiv un plan concret de actiune pe care natiunea sa il cunoasca si sa il urmeze.
Acest plan ar trebui sa priveasca cresterea economica, demografica, sau pur si simplu sa fie ceva de genul: “planul nostru e simplu, vrem sa dezbinam Uniunea Europeana astfel incat sa iasa din Uniune cat mai multe state in urmatorii ani, preferabil cele mari si mai importante din UE, eventual sa nu mai ramana decat sapte tari in UE, moment in care noi vom fi in mod sigur pe locul 7! Poate ca astfel avem sanse sa atingem acest obiectiv, deoarece atunci cand este vorba de dezbinare si distrugere, noi suntem intr-adeva printre cei mai priceputi din UE la asa ceva, ca si tara. Stim cu totii ca este campanie electorala, dar in acest caz, un mic sfat: daca tot nu anuntati obiective care sa poata fi atinse, anuntati niste obiective care sa nu poata fi masurate, pentru ca macar atunci nu vor parea ridicole, desi ar insemna sa incalcam in bloc mai toate principiile unor obiective SMART J
Comments 5
Interesant articolul dvs. Am o intrebare referitor la acest articol. De ce legati cresterea PIB-ului de cresterea demografica ? Intreb pentru ca nu stiu si vreau sa ma lamuresc.
Pe de alta parte, liderii nostri prin acest “obiectiv” oricum au incalcat toate principiile obiectivelor SMART. Acest obiectiv are de toate mai putin R-ul de la Realistic, si daca stau bine sa ma gandesc nici cu A-ul nu sta bine 🙂
O zi buna !
Mihai
Author
Buna ziua,
Multumesc pentru comentariu. Legatura dintre PIB si populatie nu este directa, dar exista: in fond, Produsul Intern Brut este o functie de tip “suma” a tuturor activitatilor economice desfasurate de cetatenii unei tari. Cu cat sunt mai multi cetatenti (populatie mai mare), rezulta un nivel total de GDP sau PIB mai mare, la acelasi nivel mediu de trai al populatiei. De aceea tari in care populatia este foarte saraca (de exemplu China, India sau Brazilia) au PIB-uri totale mai mari decat majoritatea tarilor europene, din cauza populatiei mult mai numeroase. Evident, si aici sunt anumite nuante, pentru ca in cazul PIB-ului, conteaza in primul rand “populatia activa” (cea care “produce”), dar mai conteaza si proportia dintre populatia activa si cea a somerilor, pensionarilor, respectiv a copiilor (cu cat aceste categorii sunt mai numeroase, cu atat PIB-ul este mai mic, chiar la o tara cu populatie numeroasa). Sper ca am raspuns, cat de cat, la intrebare…
Marius Ghenea.
Mihai,
Pibul este o functie intre valoarea de capital utilizat si labour. Astfel o crestere intr-una dintre K sau L duce evident la o crestere in PIB. Problema se pune ca cresterea pe termen lung a PIB-ului nu se datoreaza fluctuatiilor de capital sau mana de lucru ci este o consecinta a progresului tehnologic sau a productivitatii muncii.
V
Multumesc de raspunsuri. M-am lamurit acum.Situatia ideala ar fi ca procentul populatiei active, din populatia totala sa fie cat mai mare ?
Author
Sigur, populatia activa ar trebui sa reprezinte un procent cat mai mare din total, deoarece asa cum spune si Vlad, “labour” este unul dintre cei doi factori ai PIB-ului, iar acest “L” din “labour” are legatura doar cu populatia activa, nu la populatia totala. De acord cu Vlad si cu faptul ca pe termen lung, importante pentru cresterea PIB sunt productivitatea si tehnologia.
Marius Ghenea.