Ni se spune ca reducerea salariilor din sectorul bugetar si a pensiilor este raul cel mai mic, dar mie mi se pare ca este in realitate solutia cea mai proasta, din punct de vedere economic, si, daca se va materializa, ne poate duce intr-un 
scenariu de tip doom-loop (sau in traducere libera “spirala descendenta”). Chiar daca nu sunt un adept al maririi taxelor, cred ca o crestere rezonabila a TVA-ului ar fi fost, in situatia data, o solutie mai buna, chiar pentru un Guvern inept ca guvernul Boc, care nu vede multe miliarde de euro care se cheltuiesc aiurea prin buget in fiecare an si care, prin eliminare, ar fi putut fi o parte importanta a unei solutii corecte. Plus reducerea evaziunii fiscale, plus un efort rezonabil de atragere a fondurilor europene, plus alte lucruri pe care orice guvern mediocru le-ar face, inainte de a propune astfel de masuri bizare si, mi-e teama, inaplicabile. Daca exista niste contracte de munca, individuale si colective, daca exista niste norme cu privire la punctul de pensie, daca exista o legislatie in acest domeniu, mi-e greu sa cred ca se pot micsora arbitrar aceste venituri fara a schimba aceasta legislatie. Iar schimbarea legislatiei este, chiar si cu o majoritate confortabila in Parlament, un exercitiu dificil si riscant. Cu alte cuvinte, avem doua scenarii: primul, in care aceste modificari nu vor putea fi niciodata aplicate din motive de legislatie (caz in care ne intoarcem de unde am plecat, ba chiar mai rau, pentru ca intre timp, deficitul bugetar va creste si orice masuri rezonabile vor fi din ce in ce mai greu de luat), iar al doilea scenariu, in care aceste modificari ale salariilor si pensiilor se vor face conform scrisorii de intentie cu FMI-ul, dar in acest caz, contractia la nivelul consumului, la nivelul economiei romanesti in ansamblu va fi mult mai mare decat cei -0.5% estimati in prezent, asa incat cu un consum mult mai mic si cu alte efecte in lant (agenti economici privati care vor da faliment din cauza scaderii cererii cauzate de aceste reduceri de venituri si vor exista disponibilizari importante in sectorul privat, cu rezultate in cresterea suplimentara a somajului in acest sector), deficitul bugetar ar depasi oricum cu mult cifrele prognozate. Este efectul de spirala descendenta, care rezulta din inhibarea consumului (si, as spune, a increderii generale a populatiei, a consumatorilor) prin reducerea salariilor si pensiilor, intr-un moment in care oricum consumul romanesc este la cote de avarie, iar optiunile de export nu sunt din pacate suficiente in acest context economic european si mondial, pentru a compensa scaderea cererii pe piata interna.
Romania, scenariul doom-loop!
2010-05-10 20:01:39
|
Comments 7
Si eu cred ca cea mai simpla si mai nedureroasa strategie era marirea usoara a TVA, de 1-2% (care taxa si consumul evazionistilor), inghetarea salariilor si a pensiilor la Stat si o devalorizare lenta si controlata a leului. In mediul privat salariile sunt oricum negociate in euro, ceea ce ar fi dus la cresterea lor in lei. La Stat ele sunt negociate in lei, si ar fi stat pe loc, pana cand s-ar fi armonizat cumva “cele doua Romanii”. In paralel as fi “privatizat” accelerat nu falimentara Termoelectrica sau CFR Marfa, ci o buna parte din scolile si liceele din orase (mai ales in municipiile mari, unde lumea e mai atenta la raportul calitate/pret) si spitale/dispensare.
Orice strategie este insa sortita esecului fara transparenta totala a cheltuielilor publice, care se poate face de maine, prin site-urile fiecarei institutii, asa cum s-a facut cu declaratiile de venit si interese.
salut !
statul daca avea sange in el, marea tva-ul cam atunci cand l-au marit si ungurii, dar tot timpul la noi este an electoral.
ai vazut ca toti patronii din mediul privat erau fericiti ca aceste masuri nu i-au atins pe ei ? asta spune totul si despre mediul nostru privat. de parca, vorba cuiva de la PSD, nu am avea cu totii “bugetari (someri, angajati la stat, pensionari)” in familie…
reducerea salariilor si pensiilor la gramada in sectorul bugetar este o imbecilitate a acestor “pseudo-dreapta”. Niciun cuvintel concret/raspicat despre combaterea evaziunii. Nimic despre diminuari de salarii la companiile de stat “bugetofage”. nimic despre garantii de stat pentru Parteneriate Publice Private in infrastructura, energie, sanatate etc. Si as putea continua…din pacate ni se serveste circ si firimuturi de paine (doar asta a mai ramas)
Asa se intampla cand la carma tarii se afla oameni fara pregatire si vointa sa faca ceva in domeniul legislativ romanesc. Daca Romania avea o legislatie care stimula productia si aparitia unui numar cat mai mare de firme functionale acum nu mai cred ca eram atat de afectati. Mai multe firme platitoare de impozite => mai multi bani la buget. Dar asa se intampla la noi, sunt unele persoane atat de lacome incat nu se gandesc sa mai lase si economia asta romaneasca sa mai functioneze cum trebuie. Din pacate cat de curand vom ajunge la fundul oceanului si atunci cred ca va fi bai!!!
Da, impartasesc aceeasi viziune vis-a-vis de contractarea economiei.
Unii numesc asta “thrift paradox” http://en.wikipedia.org/wiki/Paradox_of_thrift
Una peste alta, Boc sper ca va demisiona, indiferent de masuri. Este evident ca nu poate face asta inainte de imprumutul de la FMI, pentru ca nu am mai avea guvern, deci nici acesti bani.
La OBF Brasov ai recomandat o carte de business despre care spuneai ca te-ai inspirat. Poti, te rog, sa spui exact despre ce titlu si autor e vorba? vreau sa o citesc.Multumesc
Author
Pentru Radu: Cred ca m-am referit la “The Art of the Start”, a lui Guy Kawasaki.
Marius Ghenea.