Crima de lezmajestate

Carol I, calare, stapaneste din nou, din fericire, peste Piata Palatului din Bucuresti. O reparatie tarzie dar necesara pentru o tara care pare sa nu stie in continuare a-si cinsti istoria si simbolurile. De fiecare data cand conduc pe Calea Victoriei, ma simt putin mai bine ca sunt roman, atunci cand vad acea statuie, care ar fi trebuit sa stea intotdeauna acolo. Ma intreb totusi cum se rasuceste Carol Intaiul in mormant, cand aude insultele pe care toti ignorantii si netotii le-au adresat Monarhiei Romaniei, in ultima saptamana. O institutie care a creat Romania moderna si a pus-o pe harta Europei. Stim foarte bine care a fost situatia in perioada diverselor Republici, atat in cea zisa Populara, cat si in cea zisa Socialista, cat si in cea noua, de dupa Revolutie. Stim foarte bine, daca ne gandim putin mai atent, ca Romania ar fi o tara mult mai valoroasa, mai europeana, mai stabila, mai democratica, daca ar reveni la Monarhie Constitutionala. Stim de asemenea ca acest lucru nu mai este posibil. Si atunci, de ce mai scurma trecutul, in cautare de scandal, indivizi care n-au intrat in viata lor intr-o biblioteca pentru a citi un tratat serios de istorie (acolo unde, chiar si pe vremea comunistilor, am putut invata istoria adevarata a Romanilor)? Cine a decretat ca trebuie sa facem acum un rechizitoriu al Monarhiei sau al Majestatii Sale Regele Mihai I de Romania? Dupa “condamnarea comunismului”, urmeaza cumva si “condamnarea Monarhiei”, ca sa nu mai intelegem chiar nimic din istoria noastra? Din fericire, indiferent de simpatii sau antipatii politice, am vazut in ultimele zile cea mai mare parte a formatorilor de opinie din Romania luand o pozitie corecta fata de aceasta incalificabila crima de lezmajestate. Insa pana la urma, situatia ramane tot ca in proverbul cu “un prost arunca o piatra in balta si o suta de intelepti se straduiesc sa o scoata”. De cate ori ne vom mai chinui sa scoatem, pentru toti prostii, pietrele de pe fundul baltii?