Uniunea Fiscala Europeana

In al doisprezecelea ceas, Uniunea Europeana a luat un set de masuri corecte, care pun punct dezbaterii, altminteri sterile, despre disparitia euro si despre viitorul imediat al Uniunii Europene. Adoptate in cvasi-unanimitate, aceste masuri pot sa ajute la o abordare noua, mai responsabila, in cadrul Uniunii, cu privire la deficite, datorii suverane si politicile fiscale ale tarilor membre. Exceptia reprezentata de Marea Britanie era una asteptata, Regatul Unit nefiind cu adevarat vreodata un membru real al Uniunii, dar sunt convins ca UE va merge mai departe si cu acest pas in spate al britanicilor, care nu este primul si cu siguranta nici ultimul. De la acest acord fiscal pana la o Uniune Fiscala reala insa, este o cale foarte lunga, trebuie sa intelegem ca setul de masuri convenit la Bruxelles adreseaza doar problema curenta a majoritatii statelor Uniunii, dar nu vine si cu o solutie totala de armonizare fiscala intre tarile UE. Oricum, politica pasilor marunti functioneaza in general mai bine intr-o asemenea structura decat o abordare mai radicala, la care probabil mai multe state ar fi spus “pas”. Ce inseamna asta pentru Romania? Eu cred ca majoritatea vestilor de la Bruxelles sunt bune, in sensul ca Romania era oricum una dintre tarile europene cu cea mai mica datorie externa, iar in ceea ce priveste deficitul structural, bugetul pentru 2012 prevedea, pentru Romania, un deficit in plafonul convenit la Bruxelles. Cu alte cuvinte, noi am facut deja preemptiv ceea ce alte state europene trebuie sa faca de acum inainte. Este o buna ocazie pentru Romania de a lua o pozitie mai importanta in concertul european, daca va sti sa isi foloseasca atu-urile pe care le are in acest moment. In ceea ce priveste costurile acestui acord pentru Romania, chiar daca va trebui sa contribuim la efortul european, contributia noastra nu poate fi decat proportionala cu procentul pe care economia romaneasca il are in totalul european, deci va fi relativ mica, asa ca nu vad nici aici motive de panica. Ramane doar sa vedem cum se transpun in practica aceste masuri, asa incat cel mai important lucru acum este cum va fi respectat calendarul propus, cu finalizare la 31 decembrie 2012, de catre toate statele europene. Din acest punct de vedere, cele mai mari probleme vor fi cu unele tari din Europa Mediteraneeana, care se lupta cu deficite foarte mari in prezent (nu doar totale, ci si cele structurale). In plus, trebuie sa amintim totusi si faptul ca doar o incadrare in deficitul structural de maxim o.5% nu va ajuta prea mult unele state cu datorii foarte mari, deoarece numai serviciul datoriei istorice poate adauga procente importante de deficit unor tari ca Grecia sau Italia, care va trebui refinantat, iar in conditiile in care ne asteptam sa vedem costuri de refinantare in crestere in zona euro dar si in Uniunea Europeana in ansamblu, 2012 si anii urmatori nu arata roz pentru aceste state si pentru Uniune in general.