Sonet aniversar

Fratele meu a postat, pe 4 iunie, pe blogul lui foarte activ, un frumos sonet aniversar, care incepe asa: Sunt dimineţi când totul veşnic pare :/ Acelaşi chip în apa zilei vezi/ Greu trupul nu ţi-l simţi şi nu mai poţi să crezi/ Că glezna-ţi stă în unde schimbătoare.// Pentru ca a fost postat pe 4 iunie, am sentimentul ca poemul a fost legat de ziua mea de nastere, dar fiind plecat departe de tara, nu l-am vazut decat acum, la intoarcere… Ma regasesc cumva in aceste versuri, mai ales ca sunt inca la varsta si ma simt inca asa ca si cand totul ar fi vesnic. Ii multumesc mult pentru gandurile frumoase, pentru tot ce inseamna el pentru mine ca frate mai mare si mai bun, ca si pentru sonetul aniversar pe care il puteti gasi integral aici. Cine ar fi crezut ca am un frate care nu e doar un psihiatru excelent, ci si un poet foarte promitator 🙂