Am scris cu mai mult timp in urma despre principiile unui fond suveran de investitii, subiectul a revenit in actualitate din cauza reluarii lui in dezbatere, parerile mele raman aceleasi, Romania nu ar avea cum sa beneficieze in prezent de pe urma unui asemenea fond, ba chiar ar putea fi un risc suplimentar pentru bugetul national si pentru echilibrele macroeconomice romanesti si asa puse la grea incercare in ultimii ani. O parte dintre aceste opinii au fost preluate cu amabilitate de revista Capital in aceasta saptamana, puteti gasi articolul integral cu opiniile profesorului Cristian Paun si ale mele mai jos (articol preluat de pe Capital.ro).
”
Foarte mulţi analişti s-au pronunţat deja cu privire la această măsură, fie pro, fie contra, însă numărul românilor care au înţeles ce reprezintă cu adevărat un astfel de proiect şi ce impact poate avea în economia României este foarte mic. “Înfiinţarea lui va ajuta la dezvoltarea infrastructurii mari şi la reindustrializarea României, va investi în agricultură, va genera foarte multe locuri de muncă şi va contribui la creşterea Produsului Intern Brut (PIB)”, sunt de părere reprezentanţii PSD.
Comisia Europeană evită să se pronunţe pe subiect transmiţând că „este prea devreme să aprecieze dacă acest fond va reuşi acest obiectiv”.Pe 18 iulie, Curtea Constituţională a declarat legea de înfiinţare a Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI) neconstituţională , după ce a admis sesizările de neconstituţionalitate depuse de USR, PNL, PMP şi preşedintele Klaus Iohannis, care se opun total unui astfel de demers.
Cu toate acestea, Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii va exista. “După decizia Curţii Constituţionale, paşii următori sunt la nivel de guvern – emiterea unei ordonanţe pentru a crea cadrul legal general pe care Curtea l-a considerat necesar, iar pasul următor va fi emiterea unei hotărâri de guvern pentru a stabili înfiinţarea Fondului.”, a declarat ulterior Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor.
“Cred că în două săptămâni din momentul în care apare (motivarea CCR, n.r.), apare şi Fondul”, a întărit şi Darius Vâlcov, mâna dreaptă a premierului Viorica Dăncilă. Aşadar înfiinţarea unui Fond Suvern de Dezvoltare şi Investiţii în România pare mai aproape ca niciodată.
Dar ce înseamnă mai exact un Fond Suveran de Dezvoltare şi Investiţii?
Cristian Păun, profesor universitar la Academia de Studii Economice şi Marius Ghenea, antreprenor de mare succes şi un adevărat expert când vine vorba de fonduri de investiţii, explică pentru cititorii Capital, ce reprezintă de fapt un Fond Suveran de Investiţii, astfel încât să poată să înţelege şi cei care nu sunt specialişti.
„Un fond suveran de investiţii este, în primul rând, un fond care face investiţii. În al doilea rând, este un fond, adică are resurse care îl alimentează constant. În ţările care au aşa ceva resursele vin, de regulă, din valorificarea resurselor naturale (de regulă petrol şi gaze naturale, dar nu numai). Această schemă a fost creată pentru a evita ceea ce numim noi ”blestemul resurselor” – mai pe scurt, ţările bogate în resurse nu sunt neapărat şi cele mai dezvoltate naţiuni. Aş da exemplu aici cazul Emiratelor Arabe Unite cu fondul lor suveran bazat pe petrol în valoare de circa 1300 miliarde dolari şi cel al Norvegiei, la fel bazat pe petrol, cu circa 1000 miliarde dolari. Mai sunt şi alte ţări: Arabia Saudită, Kuweit, Qatar, SUA, Rusia sau Iran care au aşa ceva”, explică profesorul Cristian Păun.
“Fondurile Suverane sunt gândite, pe româneşte, atunci când “nu mai ai ce face cu banii” pe termen scurt şi mediu, aşa că gândeşti o strategie de investiţii ale acestor resurse în exces, care de obicei au rezultat din extracţia de ţiţei, gaze naturale sau alte astfel de resurse naturale deţinute de stat sau pentru care statul primeşte oricum redevenţe semnificative, care generează încasări în surplus la bugetul de stat faţă de chetlutielile totale”, adaugă şi Marius Ghenea.
FDSI – soluţie sau problemă?
Înfiinţarea unui fond suveran de dezvoltare şi investiţii poate fi o soluţie pentru orice ţară sau o problemă atât de mare încât poate conduce chiar spre faliment, în anumite situaţii.
“Poate fi o soluţie dacă se face corect şi similar cazurilor de succes din lume, avem astfel de cazuri, trebuie doar să le studiem cu atenţie. Dacă nu le vom prelua ca atare şi le ”adaptăm” şi ”alterăm” cum convine interesului politicianului român devin o povară / problemă. Toate companiile de stat din România sunt, mai degrabă, o povară decât o soluţie la furnizarea de bunuri şi servicii de calitate consumatorilor români”, este de părere profesorul Cristian Păun.
Marius Ghenea este şi mai sceptic şi justifică îndoiala sa raportându-se la deficitul bugetar al României.
“În primul rând, un Fond Suveran are de obicei la originea să nişte resurse bugetare în surplus sau măcar un excedent pe termen lung al contului curent al unui stat, ceea ce nu este cazul României. Deficitul bugetar este celebrul 3% din PIB, cumva fixat acolo de condiţiile Maastricht, altfel ar fi probabil mai mare, iar pe termen mediu, nici măcar prin MTO nu se estimează atingerea unui excedent bugetar în următorii ani. Iar în ceea ce priveşte deficitul de cont curent, acesta a ajuns la un minim în perioada guvernării Ponta, când exporturile începuseră deja să crească însă consumul era încă foarte mic, ca parte de final a crizei economice anterioare. Nu spun că aceste deficite sunt ceva dramatic pentru România, spun doar că pe deficit nu prea ai de unde să generezi resurse durabile pentru un Fond Suveran.
Trebuie precizat că aceste Fonduri fac în general investiţii pe termen lung, atât în active locale dar mai ales în active globale, astfel că surplusul, dacă există, să nu fie cheltuit ineficient în bugetul curent al naţiunii pe plan local, deoarece această ar putea avea efecte negative asupra inflaţiei şi altor indicatori macroeconomici, ci să fie investit în ideea unui randament pe termen mai lung, care apoi să se întoarcă către întreagă naţiune, că “bogăţie” suplimentară (de aceea se şi numesc Sovereign Wealth Funds)”.