Unul, nici unul si o suta de mii, de Luigi Pirandello

Ultimul roman al lui Luigi Pirandello este o introspectie extrem de ironica dar in acelasi timp foarte plina de luciditate a unei situatii comune de tip “strainul din oglinda”. Personajul principal, Vitangelo Moscarda, avanseaza pas cu pas pe “strada principala a nebuniei” asa cum o denumeste chiar el, incercand sa schimbe aceasta situatie inexorabila a individului fata in fata cu ceilalti, si anume multiplicarea eului in reflexia tip oglinda a celor din jur. Moscarda este ceva pentru sotia lui (un prostut plin de bani), altceva pentru cetatenii orasului in care locuieste (un camatar nenorocit) si altceva pentru angajatii si colaboratorii sai (un individ care nu intereseaza pe nimeni si care nu face nimic). Astfel, de la unul (el, protagonistul) la nici unul (atunci cand incearca sa se detaseze de sine in oglinda) si la o suta de mii (prin oglinda tuturor celor cu care vine in contact) apar simptomele clasice ale nebuniei, desi personajul principal (care vorbeste la persoana intai) ramane in tot acest timp extrem de lucid in introspectie, desi poate parea absurd sau chiar nebunesc in gesturile si in cuvintele lui adresate celorlalti.