Romanul, caruia Kafka i-a dedicat cei mai multi ani dintre toate scrierile, ramane totusi neterminat si va fi publicat postum, in 1927, de Max Brod, editorul operei lui Franz Kafka. Povestea unui adolescent emigrant pe nume Karl Rossman, care pleaca in Statele Unite pentru a scapa de un scandal in care el fusese sedus de o menajera, se termina nedecis cativa ani mai tarziu, in Oklahoma, unde personajul principal gaseste o slujba la marele teatru de acolo. In America, tanarul Karl trece prin tot felul de intamplari legate in principal de gasirea unui loc de munca (la un hotel, apoi lucreaza pentru o bogatasa pe nume Brunelda) si de stabilirea unor relatii sociale in conditiile in care prietenii de ocazie ii fac numai probleme. Nu aflam ce se intampla mai departe de Oklahoma, pentru ca si manuscrisul lui Kafka se termina aici. El a fost editat de Max Brod si publicat astfel incat anumite goluri ale povestirii sunt cat de cat acoperite, insa nu si finalul. Oricum, ramane o carte fascinanta, cel putin pentru cei care nu sunt dezamagiti ca pierd un final tip “happy ending”, o carte foarte “kafkiana” si care il arata pe autor in plenitudine creativa suprarealista ca precursor important al unor scriitori ca Garcia Marquez sau Salman Rushdie (sau, ca sa mergem mai aproape de casa, tinand cont ca Franz Kafka s-a nascut si a trait in Praga, el este in plus si un precursor al lui Milan Kundera).
America, de Franz Kafka
2008-03-04 10:55:33
|
Comments 4
felicitari pentru apetitul pentru literatura….me too l-am iubit mult pe dl kafka….aproape intepenii in uram cu multi ani…. citind ‘scrisoare catre tata’….cand va mai plicti imi va face placere ‘sa ma rasfoiti’…pe barbathmarius.blogspot.com…simpatii…M
buna cartea! am citit-o si recitit-o! de citit si metamorfoza sau colonia penitenciara!
si? ati plecat in vacanta de atunci?! fara carti? 🙂
n-as zice ca marques e mai suprarealist ca joyce: depinde doar din ce fanta a realitatii alegi sa pornesti si cat te (con)duce auernesu – uneori calatoria dureza o zi, alteori o suta de ani..
alteori, un moment: va inchipuiti cat de suprarealist a fost respectivul grec cand a zis ca soarele e o piatra!
mda.stiati ca se pare ca Milan, domnul K., nu da drepturi de traducere in ceha?
keep reading,
io
Cartea asta este precum un “coitus interruptus” de care esti constient inca de la inceput ca va avea loc.
Stii ca lucrarea nu este terminata, cu toate astea te lasi sedus de povestea lui Karl, care datorita varstei sale fragede creaza senzatia ca mai urmeaza mult de povestit si din ce in ce mai interesant.. dar la un moment dat.. te lasa in.. tren. Fix in tren.