Televiziune 3D

Am vazut, cu ceva timp in urma, Avatar 3D (despre care tocmai am aflat ca se lanseaza pe 22 aprilie  in BluRay) si pot spune ca am ramas oarecum marcat, ca multi alti spectatori ai acestui exceptional film. In mod clar, chiar daca nu a luat Oscar-uri prea multe, el reprezinta un moment de reper absolut major in istoria filmului si mai ales in istoria tehnologiei 3D pentru marile ecrane (si, prin extensie, probabil si pentru televiziunea 3D). Daca insa la cinema este relativ simplu, iti pui ochelarii de carton, iei o punga de pop-corn si iti ocupi locul in sala, problema cu televizoarele 3D este o problema mult mai complicata, care tine de un intreg ecosistem economic si de consum. Spre deosebire de alte produse electronice care au o utilizare autonoma (care nu depind de continut, de canalul de furnizare a informatiei sau de alte elemente de ecosistem), televizoarele sunt, asa cum stim, complet dependente de doua lucruri: de continut (filme, programe, etc., fara de care nu ar avea rost sa cumparam un televizor) si de distributie (sau “broadcast”, cum spun americanii, respectiv modul in care programul TV ajunge de la statie la consumator). Ambele elemente vitale ale acestui ecosistem sunt in acest moment problematice pentru televizoarele 3D, pe de o parte nu exista emisiuni sau programe 3D (in afara de cateva filme gen Avatar, care insa nu vor putea fi rulate 3D de pe un DVD-player normal, ci probabil doar de pe un BluRay-Disc special pentru 3D), si pe de alta parte, nici retelele de cablu sau celelalte metode de difuzare nu sunt pregatite sa transmita 3D. Cred ca saltul real se va face peste un numar de ani (5-10 ani de acum inainte), pentru ca sa nu uitam cati ani a durat ca HD-ul sa se impuna (si inca nu s-a impus cu adevarat in mediul de home-users), in ciuda eforturilor producatorilor, dar chiar si a guvernantilor (sa nu uitam directivele europene cu privire la televiziunea digitala, probabil prima masura importanta la nivel european care a sustinut deschis o tehnologie de acest gen). In plus, in momentul de fata, cu tot saltul tehnologic spectaculos pe care noile modele de 3D TV le fac, ele au inca un set de probleme insuficient rezolvate: necesitatea de a purta ochelari (ceea ce inseamna cost, dar si inconveniente de vizionare in grup, deoarece efectul de 3D nu poate fi reglat individual, si atunci fiecare telespectator dintr-un astfel de grup va vedea filmul “altfel”), atentionarile cu privire la vizionarea prelungita care poate genera ameteli sau alte efecte secundare (mai ales la copii, tinand cont ca ochii lor sunt mai apropiati decat ai adultilor, iar pe baza efectului de crystal-shutter folosit de tehnologia actuala, pentru copii in acest fel adancimea 3D este mai puternica decat cea normala, cauzand in anumite situatii un disconfort de vizionare, cam asa cum se intampla cand stai in primele randuri la un cinematograf cu ecran mare). In plus, vizionarea 3D, cel putin la nivelul tehnologic actual, este utila numai pentru anumite tipuri de programe (filme gen Avatar sau alte filme extrem de epice), evenimente sportive importante (sau concerte si alte evenimente culturale), insa nu cred ca vreunul dintre noi, ca si telespectatori, vom fi fericiti sa vedem programele de stiri in 3D, corect? Si in aceste conditii, vom face probabil frecvent comutarea intre 3D si 2D la televizor (ceea ce in prezent creeaza o alta problema, deoarece la toate modelele pe care le-am vazut, tehnologia nu permite o comutare simpla dintr-un buton, ci trebuie intrat intr-un meniu, ceea ce este destul de complicat pentru utilizator). Oricum, asa cum spuneam la inceput, fara sa vedem acest moment ca pe unul de cotitura, cred ca este un pas inainte pentru tehnologia 3D si sunt convins ca atat producatorii cat si alti jucatori din aceasta piata considera acest moment ca pe un moment bun pentru a relansa piata de electronice, folosind inclusiv asemenea argumente de ordin tehnologic. Ca o dovada in plus, majoritatea producatorilor au anuntat pentru noile televizoare 3D preturi apropiate de preturile televizoarelor similare high-end cu full-HD, practic in curand estimam ca majoritatea televizoarelor high-end full-HD vor avea integrat si 3D (sau macar o optiune 3D, asa cum televizoarele din prezent au, in cazul in care nu sunt full-HD, facilitatea HD-ready). In acest mod, ca si in cazul HD, multi consumatori vor incepe sa aiba in casa televizoare 3D, chiar daca, din lipsa continutului sau a unui broadcast adecvat, nu le vor putea folosi initial decat in 2D (la fel cum s-a intamplat, timp de cativa ani, cu televizoarele HD care nu erau cu adevarat utilizate HD, din lipsa de continut sau de transmisie). Pana atunci insa, cred ca o varianta mai rezonabila este pentru noi, cei legati nu atat de televizor, cat de calculator, sa ne bucuram de jocurile pe calculator 3D, care sunt deja mult mai accesibile acum: exista deja suficiente jocuri 3D, ca si intreaga tehnologie necesara (monitoare multiple LCD, inclusiv cu corectie de bezel, pentru un efect de 3D Vision Surround, ochelari activi, placile grafice necesare, ca si puterea de procesare solicitata de aceste jocuri in materie de memorie, procesoare, etc.