Matusa Julia, de Mario Vargas Llosa

O poveste de dragoste cu accente puternic autobiografice din tineretea de “condeier” a lui Llosa in Lima, Peru (de fapt “condeier” este o traducere fantezista si oarecum ironica a cuvantului “scenarist”, tanarul scriind scenarii care, din diverse motive, ajung la cosul de gunoi). Ca povestea de dragoste sa fie si mai incurcata, bineinteles ca matusa Julia nu este doar cu 14-15 ani mai batrana decat iubitul sau, dar este in plus chiar matusa lui (desi doar prin alianta iar la sud-americani oricum o asemenea legatura de rudenie nu prea conteaza, familiile lor fiind in general numeroase si gradele de rudenie destul de indepartate; ceea ce conteaza insa, ca peste tot, este diferenta de varsta, mai ales cand aceasta este in “favoarea” femerii). Mario (acesta este numele tanarului) scapa insa treptat de sub controlul familiei iar Julia infrunta, uneori cu stoicism, reactiile celor din jur, reactii pe care relatia ei cu un adolescent le genereaza. Cred ca povestea aceasta ne aduce aminte aproape tuturor barbatilor de vreo aventura din adolescenta cand am avut poate o relatie cu o femeie mai “coapta”, si probabil ca le aduce aminte femeilor mai in varsta de lucruri asemanatoare din perioada cand erau “intre doua varste”. Ca o paralela cu o alta relatie intre un tanar si o femeie mult mai in varsta, Matusa Julia si Condeierul aduce putin cu The Graduate (o mai tineti minte pe Mrs. Robinson in interpretarea Annei Bancroft dar mai ales pe tanarul student in interpretarea lui Dustin Hoffman?). Si totusi, povestea lui Mario difera mult prin faptul ca e o poveste mult mai sincera, fara agende ascunse, e pur si simplu o poveste frumoasa de dragoste dar care, din pacate in lumea noastra, este in general de la inceput condamnata la esec. Surpriza vina in finalul cartii, cand, impotriva a ceea ce ne-am fi imaginat din cauza prejudecatilor inradacinate, constatam ca, intr-un fel, e o poveste cu happy-end (sau cel putin, cu un “interim” happy-end). Merita citita!